Agorafobia: simptome, cauze și tratament
Agorafobia reprezintă tipul de tulburare de anxietate în care vă temeți și evitați locurile sau situațiile care vă pot provoca panică și vă pot face să vă simțiți prinși, neajutorați sau jenați. Vă temeți de o situație reală sau anticipată precum utilizarea transportului public, spațiile deschise sau închise și așa mai departe. Anxietatea este cauzată de teama inexistenței unei modalități ușoare de a scăpa sau de a obține ajutor în cazul unei intensificări a acesteia.
Informații scurte despre agorafobie
- Agorafobia se dezvoltă după ce o persoană a avut unul sau mai multe atacuri de panică.
- Aceasta poate duce la diverse temeri, cum ar fi teama de spații deschise și frica de locurile în cadrul cărora evadarea ar fi dificilă (de exemplu: lifturile).
- Agorafobia poate împiedica o persoană să își părăsească locuința, din cauza fricii extreme în fața unui potențial pericol.
- Simptomele fizice includ dureri în piept, amețeală și dificultăți în a respira.
- Agorafobia se poate trata medical, cu ajutorul antidepresivelor și medicamentelor care reduc nivelul anxietății.
- Majoritatea persoanelor care suferă de agorafobie își pot depăși condiția prin tratament.
În general, majoritatea persoanelor care au agorafobie o dezvoltă abia după ce au suferit unul sau mai multe atacuri de panică. Teama apariției unui nou atac de panică și evitării locurilor declanșatoare intensifică afecțiunea și o accelerează.
Care sunt simptomele agorafobiei?
- Simptomele agorafobiei includ:
- teama de a pleca singur acasă;
- teama de mulțime;
- teama de spații închise sau deschise;
- teama de utilizare a mijloacelor de transport;
- teama de situațiile care provoacă teama și anxietatea;
- sentimente de detașare sau înstrăinare de ceilalți;
- sentimente de neputință;
- dependență față de ceilalți;
- anxietate.
Fiecare dintre aceste situații cauzează anxietate deoarece vă temeți de faptul că nu veți putea scăpa de ele sau nu aveți cum să cereți ajutor. În cazul unora, pe lângă agorafobie apar și atacurile de panică.
Semnele și simptomele unui atac de panică pot include:
● ritmul cardiac crescut;
● probleme de respirație sau senzație de sufocare;
● dureri toracice sau presiune;
● amețeli;
● senzație de șoc, amorțeală sau furnicături;
● transpirație excesivă;
● înroșirea bruscă sau frisoane;
● diaree;
● senzația de pierdere controlului;
● teama de moarte.
Care sunt cauzele apariției agorafobiei?
Tulburare de panică
Similar cu multiple tulburări de sănătate mintală, cauza exactă a tulburării de panică nu este pe deplin înțeleasă. Cu toate acestea, experții consideră că o combinație de factori biologici și psihologici ar putea fi un răspuns mai concret.
Factori biologici
Există o serie de teorii cu privire la tipul factorilor biologici care pot fi implicați în declanșarea tulburărilor de panică:
Răspunsurile de tip “luptă sau fugă”
O teorie susține că tulburarea de panică este asociată cu răspunsurile fizice (în fața fricii) de tip “luptă sau fugă”, reflexe ale corpului dumneavoastră – este modul său de a vă proteja în situații stresante sau periculoase.
Anxietatea și frica determină eliberarea unor hormoni, precum adrenalina, iar respirația și ritmul cardiac cresc. Acesta este modul natural al corpului de a se pregăti pentru un eveniment periculos și stresant.
În ceea ce privește persoanele cu tulburare de panică, se consideră că răspunsurile de tip “luptă sau fugă” pot fi declanșate în mod eronat, ducând astfel la un atac de panică.
Neurotransmițătorii
Un dezechilibru în nivelurile neurotransmițătorilor din creier pot afecta atât starea de spirit, cât și comportamentul oricărei persoane. Acest lucru poate duce la un răspuns exagerat în situații stresante sau periculoase, astfel declanșând sentimente de panică.
Orientarea în spațiu
Au fost identificate legături între tulburările de panică și orientarea în spațiu. Orientarea în spațiu reprezintă capacitatea omului de a-și cunoaște și determina poziția în raport cu obiectele / persoanele înconjurătoare sau a acestor obiecte / persoane în raport cu sine, pe baza percepției. Această abilitate este mai scăzută la persoanele care suferă de tulburări de panică, având un sistem de echilibru slăbit.
Acest lucru poate provoca o senzație de neputință, de copleșire și dezorientare în locurile aglomerate, declanșând astfel un atac de panică.
Factori psihologici
Factori psihologici care cresc riscul de a dezvolta agorafobie includ:
- o experiență traumatizantă în copilărie, cum ar fi moartea unui părinte sau un abuz sexual;
- un eveniment stresant, cum ar fi un deces, un divorț sau pierderea locului de muncă;
- o istorie anterioară de boli mintale, cum ar fi depresia, anorexia nervoasă sau bulimia;
- consumul excesiv de alcool sau droguri;
- o relație nefericită sau o relație în care vă simțiți controlat/ă de către partener/ă.
Agorafobie fără tulburare de panică
Ocazional, o persoană poate dezvolta simptome de agorafobie chiar dacă nu are un istoric de tulburare de panică sau atacuri de panică.
Acest tip de agorafobie poate fi declanșat de o serie de temeri diferite (fobii), cum ar fi teama de:
- A fi victimă a unei crime violente sau a unui atac terorist în momentul părăsirii locuinței;
- A fi infectat/ă cu o boală gravă dacă vizitați locuri aglomerate;
- A face ceva din întâmplare, care vă va face să vă jenați sau să vă umiliți în fața altora.
Cum poți învinge agorafobia?
În scopul tratării agorafobiei sau a oricărei tulburări de panică, se recomandă o abordare treptată, în pași.
Prin pasi ne referim la urmatoarele:
- Documentarea despre agorafobie sau orice tip de tulburare de panică, pentru a înțelege schimbările pe care le puteți face la stilul dumneavoastră de viață.
- Apelarea la ajutor specializat (terapie individuală, terapie de grup, etc.
- Realizarea unor tratamente intensive, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală.
- Verificarea opțiunilor de tratament medicamentos, cu ajutorul unui specialist.
Tehnici de autoajutor pentru agorafobie
Concentrare – în timpul unui atac de panică, este important să vă focalizați atenția pe lucruri înconjurătoare vizibile, care nu sunt amenințătoare în acea situație. Reamintiți-vă că aceste gânduri și senzații înspăimântătoare sunt semne de panică, ce vor înceta ulterior.
Conștientizare – încercați să determinați elementul declanșator al atacului de panică și contestați-l; puteți realiza acest lucru prin a vă reaminti constant că teama simțită nu este reală și că va trece.
Vizualizare creativă – în timpul unui atac de panică, încercați să respirați nevoia de a avea gânduri negative, precum “va fi un dezastru”; gândiți-vă la un loc sau o situație care vă provoacă o stare de liniște, relaxare. Odată ce aveți această imagine în minte, încercați să vă concentrați atenția asupra ei.
Schimbări ale stilului de viață
Schimbarea anumitor aspecte ale stilului dumneavoastră de viață poate ajuta la gestionarea agorafobiei. Spre exemplu:
Activități fizice regulate – exercițiile fizice pot ajuta la ameliorarea stresului și tensiuni.
Regim alimentar – un obicei nesănătos de a mânca poate înrăutăți și simptomele de panică și anxietate.
Evitați drogurile și alcoolul si totodata evitați băuturile care conțin cofeină, cum ar fi ceaiul, cafeaua și cola – cofeina are un efect stimulativ și vă poate intensifica simptomele.
Terapia cognitiv-comportamentală și agorafobia
Acest tip de terapie are la bază următoarea idee: comportamentele negative sunt declanșate de gândire nerealistă și nefolositoare. Terapia cognitiv-comportamentală își propune să spargă si sa întrerupă acest ciclu și să identifice noi moduri de gândire care vă pot ajuta să construiți comportamente sănătoase. De exemplu, multe persoane care suferă de agorafobie au impresia (nerealistă) că un atac de panică le va ucide.
Psihoterapeutul va încerca să încurajeze un mod mai realist de gândire – spre exemplu, deși un atac de panică poate fi neplăcut, nu este fatal și va trece.
Această schimbare în gândire poate duce la un comportament sănătos în ceea ce privește potențialul unui atac de panică în viitorul apropiat. Astfel, veți fi capabil/ă să vă confruntați cu situația declanșatoare.
Terapia cognitiv-comportamentală, în cazul agorafobiei, poate fi abordată în paralel cu terapia prin expunere. Alături de psihoterapeut, veți stabili obiective realiste, modeste, la începutul tratamentului, cum ar fi mersul la magazinul din colțul blocului. Pe măsură ce deveniți mai încrezător / încrezătoare, veți putea stabili obiective mai provocatoare, cum ar fi luarea unei mese într-un restaurant aglomerat.
Terapia de relaxare aplicată și agorafobia
Relaxarea aplicată se bazează pe premisa că persoanele cu agorafobie și tulburarea de panică asociată și-au pierdut capacitatea de a se relaxa. Prin urmare, scopul relaxării aplicate este să învățați cum să vă relaxați.
Acest lucru este realizat prin folosirea unor serii de exerciții menite să vă învețe cum să:
- Identificați semnele și sentimentele de tensiune;
- Vă relaxați mușchii, pentru a elibera din tensiune;
- Utilizați aceste tehnici în situații stresante sau de zi cu zi, pentru împiedica stările de tensiune și panică.
Agorafobia și tratamentul medicamentos
În unele cazuri, medicamentele pot fi consumate ca tratament unic pentru agorafobie. În cazuri mai severe, acestea pot fi consumate în combinație cu terapia de relaxare aplicată. Personalul medical poate prescrie unul sau ambele tipuri de medicamente menționate în continuare.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sunt un tip de antidepresiv care poate fi prescris pentru a trata agorafobia. Pot fi prescrise și alte tipuri de antidepresive, dar efectele adverse pot fi mai puternice.
Medicamentele anti-anxietate, cunoscute și ca benzodiazepine, sunt sedative care pot ameliora simptomele de anxietate pe termen scurt.
Tratamentul cu antidepresive poate începe cu o doză mai mare, care va scădea ușor atunci când tratamentul este aproape de final.
Începerea și încheierea unui tratament cu antidepresive poate duce, uneori, la efecte secundare asemănătoare unui atac de panică și, prin urmare, este recomandată consumul acestora cu prudență.