1. Anxietatea și tulburarea de anxietate
Mulți oameni se confruntă cu stări de anxietate la un moment dat în cursul vieții lor. Dacă o schimbare se va produce în viitorul apropiat sau în cel îndepărtat, aceasta poate produce sentimente legitime de anxietate față de necunoscut sau sentimente iraționale care produc stări prelungite de anxietate.
În timp ce anxietatea este un răspuns normal la evenimente externe stresante, cum ar fi schimbarea locului de muncă, relaționarea cu un străin sau problemele financiare, tulburarea de anxietate implică sentimente exagerate de teamă față de un pericol imaginar. Atunci când simptomele de anxietate devin mai intense decât evenimentele care le-au declanșat și interferează cu funcționarea noastră zilnică, acestea ar putea fi semne ale unei tulburări de anxietate. În cadrul diverselor tulburări de anxietate, precum tulburarea de anxietate generalizată sau socială, în cadrul tulburărilor de panică sau fobiilor, simptomele pot fi mai blânde sau mai severe.
2. Factori declanșatori ai tulburărilor de anxietate
Cauzele tulburărilor de anxietate pot fi foarte variate, iar identificarea lor este vitală pentru stabilirea unor metode de tratament eficiente. Principalele cauze, atât interne, cât și externe, sunt următoarele:
- Factorii genetici;
- Dezechilibrul chimic din creier;
- O anumită condiție medicală;
- Traumele produse de abuz, boală, participarea la crime sau conflicte militare etc.;
- Separări cauzate de divorț, deces etc.;
- Expunerea la stres prelungit din cauza familiei, locului de muncă, religiei etc.;
- Situațiile sociale;
- Sexul, genul sau sexualitatea;
- Consumul de droguri etc.
O schimbare neprevăzută în viața noastră poate cauza stări de anxietate de scurtă durată, dar și stări persistente care conduc la tulburări, caz în care și cele mai mici schimbări în viața de zi cu zi încep să ne afecteze.
3. Simptome psihice ale tulburărilor de anxietate
Pentru a identifica această tulburare este necesar să fim foarte atenți la gândurile și reacțiile noastre legate de un eveniment care ne produce teamă. Principalele simptome care ne pot da de gândit sunt următoarele:
Îngrijorare excesivă
Îngrijorarea excesivă este unul dintre cele mai frecvente simptome ale unei tulburări de anxietate. Această îngrijorare irațională este disproporționată față de evenimentele care o declanșează și nu apare doar în momente extrem de dificile, ci ca răspuns la situații normale precum prezentarea un proiect, întâlnirea unei persoane noi, relaționarea cu un membru al familiei sau utilizarea transportului în comun.
Pentru a fi considerat un semn al tulburării de anxietate, îngrijorarea trebuie să se extindă pe mai multe zile, timp de cel puțin șase luni. Simultan, aceasta trebuie să fie dificil de controlat, severă și invazivă, ceea ce rezultă în dificultăți de concentrare și neîndeplinirea sarcinilor zilnice.
Dificultăți de concentrare
Multe persoane cu anxietate prezintă dificultăți în a se concentra. Multiple studii au demonstrat, de-a lungul timpului, că temerile exagerate față de prezent sau viitor pot îngreuna memoria funcțională, un tip de memorie responsabilă pentru menținerea informațiilor pe termen scurt.
Acest lucru poate explica scăderea dramatică a performanțelor pentru persoanele care trec prin perioade lungi de anxietate crescută, câteva exemple fiind scăderea notelor în cazul elevilor care trec prin situații dificile acasă ori scăderea atenției unui adult față de familia sa ori față de locul de muncă, atunci când se confruntă cu gânduri debilitante.
Conform studiilor, efectul anxietății asupra atenției poate fi chiar distorsionarea viziunii asupra lumii. Spre exemplu, dintr-o frică exagerată de moarte sau suferință, unii oameni devin ostili față de străinii pe care-i consideră periculoși, față de oameni necunoscuți în general, și chiar față de viață.
Cu toate acestea, dificultatea de concentrare poate fi, de asemenea, un simptom al altor afecțiuni medicale, cum ar fi o tulburare de deficit de atenție sau depresie, deci nu este o dovadă suficientă pentru a diagnostica o tulburare de anxietate.
Atacuri de panică
Un tip de tulburare de anxietate numit tulburarea de panică este asociat cu atacuri de panică recurente. Atacurile de panică produc o senzație intensă și copleșitoare de teamă, care poate fi debilitantă. Această frică intensă este însoțită în mod obișnuit de bătăi rapide ale inimii, transpirație, tremurături, dificultăți de respirație, greață și teama de a muri sau de a pierde controlul asupra situației.
Atacurile de panică se pot petrece și independent, fără să implice un diagnostic de anxietate. Dacă apar frecvent și în mod neașteptat, acestea pot fi un semn al tulburării de panică.
Evitarea situațiilor sociale
Câteva semne ale tulburării de anxietate socială sunt:
- Senzația de îngrijorare sau teamă față de situații sociale viitoare;
- Îngrijorarea la gândul că oamenii ne judecă sau analizează;
- Frica de umilință în fața altor persoane;
- Evitarea anumitor evenimente sociale din cauza acestor temeri.
Tulburarea de anxietate socială este foarte frecventă și este o afecțiune care tinde să se dezvolte în tinerețe. Persoanele cu anxietate socială pot părea extrem de timide și liniștite în cadrul unor grupuri sau când se întâlnesc cu oameni noi. În timp ce este posibil ca acestea să exprime o siguranță de sine impresionantă, în interiorul lor simt o teamă extremă și o anxietate accentuată, ușor de declanșat. Din acest motiv, oamenii cu anxietate socială pot fi considerați snobi și încrezuți. De fapt, această tulburare este asociată cu o stimă de sine scăzută, autocritică și cu o depresie puternică.
4. Simptome fizice ale tulburărilor de anxietate
- Stări de agitație excesivă
- Probleme cu somnul
- Iritabilitate și oboseală perpetuă
5. Câteva metode de combatere a anxietății
Deoarece o problemă poate fi rezolvată atunci când este înțeleasă cauza și se lucrează activ pentru eliminarea factorilor care au condus către ea, și în cazul anxietății se recomandă analiza momentelor declanșatoare, ascultarea propriei persoane și îndrumarea din partea unui specialist. Câțiva pași în această direcție se pot face cu ajutorul următoarelor instrumente:
- Meditația;
- Scrierea unui jurnal;
- Listele de obiective;
- Sunarea unui prieten;
- Alternarea activităților;
- Pauzele dese;
- Respirația adâncă;
- Ieșirile în natură;
- Exercițiile fizice și yoga (nu doar programate, ci și spontane);
- Concentrarea pe prezent (pe gustul și textura mâncării, detaliile feței cuiva etc.)
- Pictura, muzica, dansul sau deprinderea oricărui alt hobby, cu scopul relaxării.